Sfaturile liderilor din business pentru studenţi: E momentul ca tinerii să rămână în ţară. Pot creşte profesional la fel ca în Occident

Ce ar face Mariana Gheorghe (CEO al OMV Petrom), Sergiu Manea (preşedintele executiv al BCR) sau Nicolae Istudor (rectorul ASE) dacă ar fi proaspăt absolvenţi de facultate şi ar avea oferte de muncă din ţară şi din străinătate? Cum arată perspectivele profesionale viitoare pentru un elev român? Când va avea România o universitate în top 500 mondial? Acestea sunt doar câteva dintre întrebările pe care studenţii de la ASE şi de la Politehnică le-au adresat liderilor din business şi din mediul academic ieri la conferinţa „Potenţialul României, de la capitalul de încredere la prosperitate“, organizată de ZF în parteneriat cu BCR.

 

Sînziana Voicu, 21 de ani, studentă la Facultatea de relaţii economice Internaţionale (ASE) şi CEO for One Month Adecco România 2017

Nu ştiu dacă beneficiile mele vor fi mai mari în ţară sau în străinătate şi nu ştiu dacă să accept opţiunile de lucru pe care le am în România sau să încerc să-mi continui drumul în altă parte. Dumneavoastră ce aţi face în locul meu: aţi rămâne aici sau aţi merge, poate, într-o ţară mai dezvoltată?

 

Mariana Gheorghe (OMV Petrom):

Nu cred că există un răspuns valabil pentru toată lumea, decizia trebuie luată după o analiză făcută cu ajutorul celor din jur, cu familia şi cu prietenii. Eu aş da o primă şansă României, m-aş uita dacă am posibilitatea, cu abilităţile pe care le am, să mă realizez profesional în România. Dacă nu, dacă piaţa muncii nu oferă oportunităţi pentru ce ştiu să fac, m-aş uita spre străinătate. Dar nu cred că mai suntem la momentul în care cele două opţiuni sunt exclusive, este o lume mobilă. Dar viaţa de expatriat vine cu consecinţe, nu e totul doar unt şi miere.

 

Sergiu Manea (BCR):

Cunoaşte, experimentează şi nu sta încătuşată în ideea unui teritoriu, pentru că asta va veni mai târziu. Datoria ta este să cunoşti şi să te cunoşti, să trăieşti şi să respiri. Şi dacă vrei să faci asta în ţară, o poţi face la noi, la BCR.

 

Nicolae Istudor (ASE):

Mi-aş dori ca toţi absolvenţii să rămână în România şi să-şi aducă contribuţia măcar până bugetul de stat să primească înapoi investiţia pe care a făcut-o, pentru că şcolarizarea unui cetăţean costă foarte mult statul.

 

Andrei Remus, 22 de ani, student la Facultatea de administrarea afacerilor (ASE)

De ce să mă fac antreprenor în România în contextul în care accentul se pune pe companii de stat, multinaţionale şi mai puţin pe companii româneşti?

 

Mariana Gheorghe (OMV Petrom):

Companiile cu capital străin au adus 60 de miliarde de euro şi au angajat o treime din populaţia din România. Proveninenţa capitalului este o problemă falsă atunci când ne alegem unde să lucrăm. În legătură cu antrepre­noriatul, aceasta este o decizie profe­sională majoră. Nu ai o idee şi te duci la un venture capital să ţi-o finanţeze, nu toată lumea are compe­ten­ţele pentru a fi antreprenor şi nu este un răspuns universal la toate problemele pe care le avem.

Cine se duce în antreprenoriat, trebuie să ştie că poate să facă ceva foarte bine. În România sunt mai multe oportunităţi pentru antreprenori decât în străină­tate, pentru că multe dintre produsele de acolo nu se regăsesc în spectrul economic local.

 

Nicolae Istudor (ASE):

Trebuie să ştii pe ce domeniu eşti foarte bun şi acolo să încerci să dezvolţi o afacere. Sigur, reuşita este foarte mică la IMM-uri, dar important este să încerci. De aceea, îl aşteptăm pe Remus la incubatorul de afaceri al ASE, unde are toate condiţiile pentru a-şi începe activitatea.

 

Diana Cojocaru, 19 ani, elevă, complexul educaţional Lauder-Reut

Voi studia la Haga pe Relaţii Internaţionale. Cum credeţi că va arăta România peste 5 ani astfel încât să am un motiv să mă reîntorc în ţară?

 

Mariana Gheorghe (OMV Petrom):

Eu am un optimism realist, îmi doresc să atingem performanţe foarte mari, dar mă bucură progresul în fiecare etapă. Cinci ani este o perioadă foarte mică, dar dacă ai o perioadă de pregătire - în România această perioadă a fost de 27 de ani –, există şansa de coagulare a progreselor în diverse părţi ale societăţii. Potenţialul României a început deja să se arate, deşi poate nu îl vedeţi, dar când eşti plecat multă vreme din ţară şi te întorci, vezi progrese semnificative. Faptul că România este prezentată mereu doar pe ultimul loc, că are această competiţie negativă, nu ne ajută. Vom deveni altceva doar atunci când lăsăm trecutul ca punct de referinţă, iar pas cu pas se va construi încrederea, progresele se vor coagula, iar în următorii cinci ani România va fi diferită în sensul bun.

 

Sergiu Manea (BCR):

Dacă ne uităm la indexul prosperităţii, vedem nişte tendinţe interesante, astfel că partea de capital social a avut o dinamică pozitivă în ultimii zece ani. Dacă păstrăm această dinamică şi rezolvăm o parte din problemele legate de sănătate, educaţie şi mediu economic, România va arăta cu certitudine mult mai bine peste 5 ani.

 

Dan Grigore Ivan, 23 de ani, student, Facultatea de automatică şi calculatoare (Universitatea Politehnică din Bucureşti) 

Când şi cum credeţi că ar putea ajunge ţara noastră să atragă talente din întreaga lume şi când credeţi că vom avea măcar o universitate în topul celor mai bune 50 la nivel mondial?

 

Nicolae Istudor (ASE):

Comparăm Dacia cu Mercedes. Dacă ne uităm cu cât finanţăm învăţământul, care este bugetul de cercetare al unei universităţi din străinătate versus situaţia de la noi, vedem că ASE nu are cum să fie nici măcar în primele 500 cele mai bune universităţi mondiale.

Unul dintre criterii pentru a fi într-un astfel de top este să ai Premiul Nobel. Credeţi că ASE va da în următorii 10 – 15 ani un laureat al Premiului Nobel pentru Economie?

Alte criterii sunt legate de invenţii, inovaţii sau articole ISI. Publicarea unui articol ISI costă 4.000 – 5.000 de euro, aş fi bucuros să pot aproba un astfel de cost pentru unul dintre colegii de la ASE, dar nu am bază legală.

Am fost în martie într-o delegaţie în Franţa când am aflat bucuros că ASE a intrat în top 350 de universităţi la nivel mondial potrivit unui clasament realizat de QS şi mă lăudam cu acest lucru unui rector de acolo.

Când m-a văzut aşa de vesel, nu înţelegea de ce, că el are o altă viziune în care singurul lucru pe care îl interesează este câţi absolvenţi de-ai lor sunt angajaţi pe salarii bune.

 

Mariana Gheorghe (OMV Petrom):

Cred că nu contează atât de mult locul în top al unei universităţi, ci contează foarte mult angajabilitatea absolvenţilor, iar acest indicator arată performanţa mediului academic. Pe de altă parte, tinerii se uită foarte mult la topuri atunci când decid unde să aplice.