Reportaj DA Premium: Cum se vede Singapore din piscina infinită de la etajul 57 al celui mai spectaculos hotel din oraş? Galerie Foto Galerie Foto

Dacă despre Hong Kong se spune că este New York-ul Asiei, iar Bangkok-ul este supranumit oraşul îngerilor, Singapore poate uşor să îşi ia şi el denumirea de cel mai cosmopolit oraş al Asiei, şi nu degeaba, ci pentru că acest oraş-stat reuşeşte să adune laolaltă influenţe indiene, arabe şi chinezeşti, iar pe străzi nasul îţi este îmbătat de arome din toate colţurile continentului. Şi totuşi, nu are nimic de-a face cu adevărata Asie.

De altfel, acest mix de culturi şi influenţe este cel care te cucereşte într-un oraş care nu se remarcă nici prin arhitectură, nici prin căldura oamenilor şi cu atât mai puţin prin peisaje. Ba mai mult, este ţara regulilor stricte, unde nu ai voie să mănânci în metrou, să mesteci gumă pe stradă sau să cari durian în mijloacele publice de transport.

Înainte de toate însă să lămurim povestea cu durianul, regele fructelor. Aşa cum animalele au regele lor, şi fructele au avut nevoie de un „cap încoronat“. Spre deosebire de leu însă, care se remarcă prin forţă şi frumuseţe, regele fructelor este colţuros (la propriu) şi cu un miros de cele mai multe ori greu de suportat. Durianul, spre deosebire de celelalte fructe, are însă o particularitate: are un gust şi un miros diferite în funcţie de fiecare persoană care îl încearcă. Pentru unii seamănă cu bananele, pentru alţii cu varza murată. Pentru mine aducea mai degrabă a ceapă stricată, aşa că nu am putut decât să le dau dreptate locuitorilor din Singapore care au decis că acest fruct este un pericol pentru transportul în comun.

Alte pericole majore - în afară de mirosul durianului - nu prea există în Singapore, un stat cunoscut pentru faptul că este printre cele mai puţin corupte din lume şi cu una dintre cele mai reduse rate ale infracţionalităţii. Pedepsele pentru infracţiuni sunt pe măsură, orice infracţiuni legate de droguri spre exemplu sunt sancţionate cu pedeapsa capitală.

În timp ce avionul cobora spre aeroportul din Singapore, întunericul se lăsa peste oraşul-stat, iar luminile începeau să se aprindă atât în casele joase de la periferie, cât şi în zgârie-norii din zona portuară. De altfel, oraşul are un farmec aparte seara când zgârie-norii stau parcă aliniaţi la control. Ziua însă, locuitorii sunt parcă mereu grăbiţi către o destinaţie necunoscută, mixul arhitectural pare de fapt un puzzle compus greşit, ba chiar parcă la întâmplare, iar turiştii sunt mai numeroşi ca localnicii. Astfel dacă Indonezia te cucereşte prin faptul că a rămas încă autentică - chiar şi popularul Bali -, iar în Vietnam locuitorii sunt mereu cu zâmbetul pe buze, pe când în Thailanda plajele îţi taie respiraţia, Singapore este ca o poartă internaţională către adevărata Asie.

Ajungi aici, guşti din delicioasele preparate coreene, indiene sau japoneze, faci o scurtă vizită în China Town pentru a te obişnui cu aglomeraţia şi apoi în Little India pentru a te lăsa cucerit de culorile caselor, ale fructelor, florilor şi legumelor. După o scurtă incursiune în micuţul cartier colonial, seara trebuie să te prindă în Clarke Quay, mai exact la unul dintre barurile din zonă, iar noaptea se încheie la etajul 57 al hotelului Marina Bay Sands, care oferă cea mai bună privelişte asupra oraşului, mai ales de pe malul piscinei infinite care apare în multe dintre imaginile reprezentantive cu Singapore.

Multe altele nu prea mai sunt de făcut.

Dar să o luăm cu începutul, cu China Town, înainte de a ajunge la Marina Bay Sands în care te poţi pierde mai uşor ca într-un labirint în încercarea de a ajunge la camera proprie, una dintre cele peste 2.500. În cartierul chinezesc din Singapore am intrat cumva pe uşa din spate, mai exact din nişte străduţe lăturalnice, care la ora prânzului într-o zi de sâmbătă păreau mai pustii decât străzile din Vestul Sălbatic înainte de un jaf. Am crezut iniţial că locuitorii îşi luaseră o binemeritată pauză de prânz, au mers să tragă un pui de somn, nu înainte de a trage obloanele. Mi-am dat seama ca m-am înşelat în momentul în care din spatele unor case a început să se audă muzică, iniţial ca un zumzet, însă apoi din ce în ce mai clar. Am văzut apoi că străzile erau înţesate de oameni, iar casele păreau gata să se îndoaie sub greutatea decoraţiunilor de culoare roşie. Deşi erau deja peste tot, oamenii aflaţi la cumpărături continuau să cumpere felinare roşii cu care urmau să întâmpine peste doar câteva zile noul an chinezesc, una dintre cele mai importante sărbători din an. Cu ocazia anului nou familiile se strâng în număr mare în jurul mesei şi sărbătoresc. Tot cu această ocazie ele îşi decorează casele cu felinare roşii şi cu alte decoraţiuni din aceeaşi culoare pentru a alunga spiritele rele. Pentru anul nou - anul berbecului - magazinele îşi pregătiseră oferta, de la deco­raţiuni la zeci de feluri de cârnaţi şi raţe întregi semipreparate care îşi aşteptau cumpărătorii. Cartierul chinezesc trăia şi sărbătorea prin toţi porii, astfel că în momentul în care am ajuns în Micuţa Indie (Little India) am simţit că am păşit în altă lume. Aici, nu mai vedeai în faţa ochilor roşu sângeriu, ci mai degrabă un adevărat curcubeu. Nu degeaba cei care merg în India spun la întoarcere că este cea mai colorată ţară din lume, pe care fie o iubeşti, fie o urăşti. Dacă aglomeraţia şi dezordinea din Micuţa Indie ţi se par însă prea mult, e mai bine să nu te avânti către Marea Indie.

Cartierul pare un mare bazar, tarabele de fructe şi flori stând lângă cele de ochelari contrafăcuţi şi lângă magazinele care vând aur şi pietre preţioase. Sau cel puţin aşa pretind. Totuşi, spre deosebire de cartierul chinezesc, oamenii aici par mai relaxaţi, mai puţin pe fugă. Şi casele au primit ceva din caracterul localnicilor, uşile şi ferestrele fiind pictate în culori calde.

Fiecare cartier din Singapore are parcă un caracter propriu, diferit şi autentic. După ce ai luat pulsul Chinei şi al Indiei poţi merge în cel mai singaporez cartier, mai exact în Marina Bay, cartier dominat de hotelul Marina Bay Sands. Deschis în urmă cu circa cinci ani, hotelul a necesitat o investiţie de 5,5 mld. dolari (suma include şi preţul terenului), fiind una dintre cele mai scumpe clădiri din lume. Inspirat de pachele de cărţi de joc, hotelul este alcătuit din trei turnuri diferite, legate de platforma superioară care găzduieşte un restaurant şi o piscină infinită. Com­plexul hotelier cuprinde, pe lângă hotelul propriu-zis, un mall de lux, mai multe restaurante, un cazinou şi un muzeu construit sub forma unui lotus.

De sus, de pe marginea piscinei ai senzaţia ca întregul oraş stat ţi se aşterne la picioare. De altfel, priveliştea este aproape la fel de bună şi din camerele aflate la etajele superioare. (Eu am avut noroc să prind o cameră la etajul 38.) Jumătate dintre camere au vedere spre districtul financiar, adică spre zgârie-nori. Nici celelalte însă nu pot să se plângă dat fiind că „în spatele hotelului“ se întind grădinile Gardens by the Bay, un parc futurist imens, care găzduieşte mii de specii de flori şi plante reale, dar şi super-copaci, mai exact o serie de structuri metalice gigant construite sub forma unor copaci. Este o grădină botanică demnă de un oraş „extraterestru“ şi scump.

Singapore nu oferă la fel de multe atracţii şi experienţe ca alte destinaţii asiatice, însă mixul haotic şi aerul artificial au şi ele un farmec aparte.

Nu simt nevoia să mă întorc, nu am simţit nici că merită să îi dedic mai mult de 2-3 zile, însă cred că am intrat în Asia pe uşa care trebuia, pentru că ce a urmat a fost o experienţă unică, autentică, cu oameni calzi, mâncare delicioasă şi peisaje rupte din basme. Despre toate acestea vă voi povesti însă în ediţia următoare.