Evadare de weekend: Cele mai frumoase conace de lux din Romania Galerie Foto

Există în România câteva locuri care păstrează tradiţiile timpurilor de demult şi, în acelaşi timp, confortul şi luxul vremurilor moderne. Multe dintre dintre ele s-au transformat în refugii perfecte pentru călătorii rafinaţi şi au pornit de fapt ca nişte proiecte personale.

Ioana şi Marius Enache şi-au dorit la început o casă de vacanţă, dar într-un târziu această casă şi-a deschis porţile pentru călători, fiind astăzi cunoscută sub numele de Villa Poem Boem (www.poemboem.com). În cazul celor doi a fost vorba despre recondiţionarea uneia dintre vilele emblematice din Sinaia, staţiune atât de frumoasă încât a fost aleasă de însăşi familia regală pentru a găzdui Palatul Peleş. Villa Poem Boem a fost de fapt vila familiei Socolescu, Toma Socolescu fiind unul dintre cei mai cunoscuţi arhitecţi români din perioada interbelică.

Vila a fost proiectată în 1925 pentru Florica Socolescu, soţia arhitectului, într-o vreme în care familiile interbelice veneau în fiecare vară în apropierea reşedinţei regale pentru a participa la baluri sau picnicuri aristrocrate, stropite cu şampanii fine şi delicateţuri culinare franţuzeşti.

Odată cu schimbarea regimului, vila a fost neglijată şi a suferit schimbări. Vechile uşi lucrate  artizanal au fost găsite aruncate în curte, într-o stare deplorabilă, geamurile originale fuseseră înlocuite cu termopane albe, subsolul era aproape inundat, iar în locul şemineului fusese construită o baie.

Însă din 2006 casa  a intrat în posesia actualilor proprietari care în trei ani au şters urmele grele de pe obrazul ei fin de altădată.

Toate materialele şi accesoriile folosite pentru renovarea casei au venit din România, aşa că în acest demers niciun târg de antichităţi nu a fost ratat, iar discuţiile cu meşterii tâmplari au devenit un fel de rutină zilnică.

Acum, cei care o vizitează (maximum 10 persoane deodată) pot vedea vila în gloria ei de altădată, cu interioare în stil franţuzesc provensal armonizat cu elemente de stil brâncovenesc şi  o curte îngrijită prin care trece un izvor de munte şi unde sunt plantate ierburi aromate.

„Într-o majoritate covârşitoare, clienţii noştri sunt străini“, spune Ioana Enache despre cei ce trec pragul casei.

Viscri 125 (www.viscri125.ro) este un alt proiect croit după acelaşi calapod, al reeditării vremurilor de altădată cu o tuşă modernă, şi de data aceasta investitorii fiind tot o familie, Mihai şi Raluca Grigore.

„Ne-am îndrăgostit de Viscri în 2007, când am ajuns aici din întâmplare, fără să ştim câtuşi de puţin despre faima internaţională a satului. Căutam atunci o casă de vacanţă şi întâmplarea a făcut să o găsim imediat pe cea care urma să devină 4 ani mai târziu pensiune. Gândul de a ne muta aici şi a transforma casa noastră de vacanţă în casă de oaspeţi a venit destul de repede. În mai 2010 am reuşit să ne mutăm aici cu tot cu un bebeluş de 8 luni, iar după 10 luni de şantier şi o investiţie de 400.000 euro era gata şi pensiunea“, rememorează Raluca Grigore.

Au fost păstrate toate corpurile clădirii şi s-au făcut recondiţionări sau transformări acolo unde a fost cazul.

„Astfel, grajdurile şi podul au fost transformate în camere, iar şura în spaţiu de luat masa şi de relaxare. În şură, de exemplu, am păstrat intactă structura originală care are peste 200 de ani şi am zidit în jurul acesteia pentru a putea folosi spaţiul şi în sezonul rece. Am încercat să păstrăm cât mai mult posibil ceea ce am găsit, fie că au fost ziduri, mobilier sau copaci, să respectăm spiritul locului, aducând însă confortul de care omul de azi are nevoie pentru a se bucura de vacanţă“, spune Raluca Grigore.

Alte poveşti ale familiilor din zonă care şi-au deschis casele călătorilor încep însă în urmă cu sute de ani, un exemplu fiind în Micloşoara (Covasna - www.transylvaniancastle.com).

„Nu noi am ales locul, ci locul ne-a ales pe noi acum 800 de ani.

Familia mea este acasă în Micloşoara, Valea Zălanului, Valea Crişului şi în această regiune din 1252. A trebuit să trăim în exil 50 de ani şi când ne-am întors am găsit patrimoniul cultural în ruină. Nu am avut un buget, ci am făcut ce a trebuit să facem utilizând orice mijloace am avut la dispoziţie“, spune contele Tibor Kalkony, descendent al unei vechi familii de nobili secui din Transilvania, prieten al prinţului Charles.

Acum, contele deţine 6 case restaurate în Micloşoara la care se adaugă un conac, călătorul care-i calcă pragul fiind de cele mai multe ori în căutarea unor locuri cu adevărat autentice, într-o lume a globalizării.

„Toată mobila noastră este artizanală, în camerele de oaspeţi nu există niciun obiect nou“, explică Tibor Kalkony.

Transilvania s-a transformat însă într-un magnet şi pentru cei de peste hotare, care i-au prins gustul din întâmplare şi care au decis să investească aici pentru a le arăta şi altor călători poveştile locului. Este şi exemplul soţilor Bassetti care din 2005 au decis să se stabilească în Copşa Mare.

„Am ajuns în Transilvania cu o zi înainte ca soţul meu să decidă să cumpere, în numele companiei pentru care lucrează, două fabrici de oţel din România. De atunci am dezvoltat o pasiune pentru Transilvania şi am decis să transformăm locul într-o evadare de vacanţă pentru noi şi pentru prietenii noştri“, spune Giovanna Bassetti.

Ea  îşi aminteşte că la momentul sosirii locul părea mai mult ca un paradis pierdut.

„Când ne-am apucat de construit am decis să nu apelăm la oamenii din alte sate, ci am încercat să ne focusăm numai pe meşteşugarii locali. Am investit circa 600.000 de euro pentru a restaura acest sat frumos“, adaugă Giovanna Bassetti.

Lucrurile s-au făcut temeinic şi în înţelegere cu zona. „Am păstrat toate elementele arhitecturale ale caselor săseşti prin utilizarea pe cât posibil a aceloraşi materiale, dimensiuni şi elemente de design. Acoperişurile, faţadele, uşile, ferestrele, încuietoarele, culorile sunt toate exact aşa cum erau“, continuă ea.

Hanul Balaban, aflat la o mică distanţă de Rucăr-Bran, este un alt proiect de suflet care-şi deschide porţile în faţa călătorului interesat de experienţe 100% româneşti.

„Familia mea este la origini din România cu o tradiţie din partea mamei care datează încă din 1400, din Rucăr. În decembrie 1947 au părăsit România când regimul comunist s-a urcat la putere şi au plecat în exil în Maroc. După opt ani, s-au mutat în Statele Unite“, spune Dan Dimăncescu, cel care şi-a imaginat Hanul Balaban. A revenit în România pentru prima dată în 1964, iar din 1997 vizitele i s-au înteţit atât din motive personale, cât de afaceri.

„În 2003, în căutarea unui loc pentru a construi un han tradiţional, am urmat din întâmplare un drum forestier lung până în vârful dealului Balaban din Bran.“ Nu a mai existat cale de întoarcere, priveliştea din acel punct determinându-l pe Dimăncescu să treacă direct la acţiune. Terenul a fost cumpărat de la familiile din zonă, iar planurile pentru o primă clădire în spirit ţărănesc au fost dezvoltate.

Scopul a fost acelaşi ca în toate cazurile de mai sus: să creezi un loc rupt de viaţa modernă, dar care să ofere confort şi răsfăţ. Nu există de exemplu televizoare, dar este wi-fi, amenajarea este rustică, dar exclusivistă.

Dar nu numai muntele le-a atras atenţia celor care vor să le spună poveşti boierilor contemporani, ci şi Delta Dunării, poate singurul loc cu adevărat special pe care-l are România. Pentru cei care cunosc acest lucru s-a deschis Enisala Safari Village, un sat pescăresc, dar de cinci stele.

„Alegerea locului a fost determinată de potenţialul turistic al zonei: aproape de Delta Dunării, la mai puţin de un kilometru de cetatea Enisala, în imediata vecinătate a unei rezervaţii de bujori sălbătici“, spun reprezentanţii Enisala Safari Village. Investiţia în acest loc s-a ridicat la circa 200.000 de euro (www.safari.ro).

„A fost nevoie de timp şi răbdare deoarece am dorit să respectăm în cele mai fine detalii tradiţiile locale.“

Astfel, la construcţie s-au folosit materiale din zonă: grinzi de lemn, stuf pentru acoperişuri, zidărie tradiţională dobrogeană, piatră de Babadag şi altele. La toate acestea au „sărit“ în ajutor şi artişti plastici şi studenţi de la şcolile de arte care au avut grijă de detaliile care fac din Enisala un real safari în inima Deltei.

„Pentru oaspeţii noştri organizăm expediţii pe apă în Delta Dunării, cu traversarea lacului Razim, pe canalele Dunavăţ, Mustaca, braţul Sf. Gheorghe, cu ieşiri la Marea Neagră, la Periteaşca sau Perişor. De la Enisala Safari Village se pot face şi drumeţii la pas către cetatea Enisala, la Poarta Vântului, în rezervaţia de bujori sălbatici sau în pădurea Babadag, care este şi rezervaţie naturală“, mai spun reprezentanţii Enisala Safari Village.

Iar dacă bujori nu mai prindeţi, vă trece supărarea cu un borş de peşte veritabil, acrit bine şi îmbogăţit cu leuştean şi alte  legume proaspete din grădină. Că doar toată bogăţia de recoltă abia aşteaptă să intre în strachinile pline, pregătite pentru boierii veniţi în vizită.