Cele 6.200 de tone de aur dintr-un subsol din Manhattan: Americanii spun că nu sunt ale lor, specialiştii spun că e o cacealma

Sistemul Federal de Rezerve din Statele Unite păstrează 6.200 de tone de aur într-un seif situat într-un subsol din Manhattan, dar informaţiile extrem de limitate oferite de oficialităţi, legate de stocul de aur, îi îndeamnă americani să creadă că informaţia este o cacealma, potrivit Wall Street Journal.

Oficialităţile transmit vizitatorilor că seiful din subsol reprezintă cel mai mare stoc oficial de aur din lume, a cărui valoare se încadrează între 240 şi 260 de miliarde de dolari.

„Nimeni nu poate fi sigur că stocul de aur chiar există, cu excepţia angajaţilor Rezervelor Federale care au acces. Dacă aurul se află într-adevăr acolo, Banca Centrală nu a oferit niciodată dovezi care să demonstreze acest lucru”, susţine Ronan Manly, analist în metale preţioase pentru comerciantul de aur BullionStar din Singapore.

Unii susţin teoria conform căreia aurul, ce se presupune a fi situat în subsolul din strada Liberty, numărul 33, ar putea fi doar lingouri false. Anumiţi investitori, adepţi ai teoriei conspiraţiei, iau în considerare varianta în care Sistemul Rezervelor Federale a arendat aurul, în secret, pentru a manipula preţul aurului  pe piaţă.

„Trebuie să fi fost o bancă centrală care a vărsat în piaţă o cantitate foarte mare de aur”, spune John Embry, fost strateg de investiţii pentru Sprott Asset Management, firmă ce a gestionat un fond de aur.

„Preţul aurului nu a fluctuat în mod natural”, îşi aminteşte Embry legat de perioada în care a supervizat fondul de aur, şi susţine că singurul motiv plauzibil pentru fluctuaţii ar fi fost astfel de acţiuni iniţiate de Sistemul Rezervelor Federale.

După ce materialul realizat de Wall Street Journal, despre subsolul din Manhattan, a fost publicat, un purtător de cuvânt al Rezervelor Federale a declarat că niciun procent din aurul stocat, în subsolul din New York, nu aparţine Statelor Unite şi a insistat că „statul nu foloseşte în niciun fel aurul, mai ales, pentru a-l împrumuta sau a-l arenda.

Oficialităţile federale au fost rezervate în informaţiile pe care le-au oferit cu privire la conţinutul seifului, iar în trecut au susţinut că nu pot comenta referitor la conturile sau bunurile personale ale clienţilor, aceste informaţii fiind protejate de clauze de confidenţialitate.

„Când depozitezi fonduri la bancă, ar trebui să facă banca publice cifrele din depozitul tău pentru oricine doreşte să ştie?”, a menţionat Alan Greenspan, fostul director al Rezervelor Federale.

Referitor la anumite norme de funcţionare aplicate pentru seiful protejat de federali,cel puţin trei angajaţi de nivel înalt trebuie să fie prezenţi în momentul în care este mutat aur din seif, sau când este deschis un compartiment pentru verificări.

De asemenea, chiar şi în cazul în care trebuie schimbat un bec, procedura se aplică întocmai.

Potrivit documentelor, nu a existat nicio încercare de a jefui seiful sau de a pătrunde în el ilegal.

Oficialităţile pun la dispoziţie anumite informaţii despre seif pe un website şi organizează tururi pentru vizitatori. Un ghid a oferit anumite detalii în cadrul unui tur precum că, în interiorul seifului există destul oxigen pentru ca o persoană să poată supravieţui 72 de ore, în caz că rămâne blocată. Apărătorii seifului îşi acoperă încălţările cu apărători din magneziu pentru a fi protejaţi în cazul accidentelor, un lingou cântărind aproape 13 kg. Banca Rezervelor Federale taxează mutarea lingourilor cu 1.75 dolari per bucată, dar nu cere nicio taxă pentru a ţine în siguranţă stocul. Majoritatea aurului este deţinut de guverne străine.

Împreună cu aurul de provenienţă străină, seiful din Manhattan stochează aproximativ 5% din rezervele Americii, în valoare totală de aproximativ 11 miliarde de dolari, existenţi sub formă de aur. Metalul preţios este estimat la o rată statutară de 42.22 dolari per uncie troy( echivalentul a 32 de grame), potrivit U.S. Mint. Guvernul Statelor Unite păstrează restul rezervelor de aur în Fort Knox, Denver şi West Point, New York.

Teoriile elaborate sunt generate de secretomania oficialităţilor faţă de ceea ce se întâmplă în cele 122 de compartimente ale seifului din Manhattan. Nu raportează când lingourile intră sau ies, şi nu permit accesul oamenilor din afară, cu excepţia cenzorilor şi a deţinătorilor de depozite.

Vizitatorii seifului văd etalată, în cadrul tururilor ghidate, doar o mostră şi nu au cum să cerceteze aurul de aproape.

„Tot ce poţi vedea este primul rând de lingouri. Nu ai cum să îţi dai seama cât de mare este camera şi nici câte rânduri de lingouri conţine”, spune James Turk co-fondator al custodelui de aur Goldmoney.

Turk are convingerea că majoritatea aurului a fost ipotecat sau împrumutat unor alţi actori iar apoi reipotecat sau împrumutat mai multor actori în acelaşi timp.

Anumiţi maniaci ai aurului susţin, într-o manieră vocală, că Sistemul Rezervelor Federale oferă spre împrumut aurul, în secret, pentru a suprima preţurile şi pentru a proteja valoarea dolarului.

O altă problemă abordată este cea a purităţii aurului. Turk spune că, dacă aurul este acolo, există mari semne de întrebare cu privire la conţinutul unui lingou.

O teorie susţine că ar putea fi wolfram placat cu aur, această compoziţie având aceeaşi greutate ca şi aurul.

„Eu cred că aurul de acolo este aur adevărat, dar până nu faci teste pe mostre alese la întâmplare, nu ai cum să fii sigur”, spune James Turk.

Într-un audit desfăşurat în anul 2012 asupra aurului din Sistemul Rezervelor Federale, U.S. Mint şi Biroul Inspectorului General al Trezoreriei au trimis 367 de mostre către un laborator independent pentru a efectua teste. Toate, cu excepţia a trei mostre, s-au încadrat în marja de puritate acceptată de industrie, potrivit Trezoreriei.

Începând de atunci, în cadrul controalelor asupra seifului este verificat doar nivelul de protecţie asigurat de sistemele de securitate.