Creşterea PIB per capita nu este suficientă pentru progresul unei societăţi. Indexul prosperităţii În România, de la capitalul de încredere la prosperitate. Unde se află România Galerie Foto

Pentru a prospera, o societate nu are nevoie doar de forţă eco­nomică, de venituri şi de un PIB per capita cât mai mare. La prosperitate contribuie cali­ta­tea economiei, mediul de afaceri, calitatea gu­vernării, educaţia, sănătatea, siguranţa, li­ber­tatea personală, capitalul social şi mediul sănătos.

Aceştia sunt cei nouă piloni ai unui in­dice al prospe­ri­tăţii global realizat de fun­da­ţia Legatum, un indi­cator care oferă o ima­gine 3D a avuţiei şi solidităţii unei naţiuni, com­parativ cu imaginea 2D oferită de in­dicatorul PIB-ul pe cap de locuitor, după cum spune Andreas Treichl, CEO al grupului bancar austriac Erste.

În calsamentul realizat de Legatum pe baza acestui indice, România ocupă locul 50 de nivel mondial, din 149 de poziţii, şi locul 11 în Europa Centrală şi de Est (ECE), regiune în care fundaţia include 16 state, printre care Austria şi Cehia, economii dezvoltate, şi Macedo­nia, Muntenegru, Serbia şi Albania, ţări care nu fac parte din Uniunea Europeană.

În clasamentul ECE, România se remarcă negativ prin poziţia slabă pe care se situează la capitolul calitate economică (penultima, înaintea Bulgariei, în grupul ţărilor est-europene din Uniunea Europeană), la capitolul guvernanţă (aceeaşi situaţie, cu observaţia că Mace­donia ocupă un loc mai bun) şi sănătate (la fel). România stă pe un loc codaş şi la libertate personală în grupul ţărilor est-europene comunitare. La educaţie are unul dintre cele mai slabe rezultate din regiune, cel mai slab din estul Uniunii Europene. La acest capitol, Bulgaria, cea mai săracă economie din UE, stă mai bine. Chiar şi Macedonia. 

Însă România stă mai bine la mediul de afaceri, plasându-se pe locul cinci în regiune în clasamentul cu 16 poziţii, care include Austria, Cehia şi ţările est-euro­pene care nu fac parte din Uniunea Europeană. România depăşeşte Polonia şi Slovenia, ţări care ocupă locuri mult mai bune în topul general.

România s-ar putea remarca pozitiv şi prin locul opt la capital social (dar 97 la nivel global), domeniu la care în general Europa Centrală şi de Est este deficitară în comparaţie cu restul lumii.

În studiul dedicat ECE, Legatum remarcă că prosperitatea regiunii este frânată în principal de rezultatele slabe ale mediului de afaceri, guvernanţei şi capitalului social.

Pilonul Mediul de afaceri măsoară mediul antreprenorial al unei ţări, infrastructura de afaceri, barierele de care se loveşte inovaţia şi flexibilitatea pieţei muncii. Guvernanţa măsoară evoluţie unei ţări în trei domenii: eficienţa guver­nanţei, democraţia şi participarea politică şi statul de drept.

Capitalul social reflectă rezistenţa relaţiilor personale, sprijinul din partea reţelei sociale, normele sociale şi partici­parea civică. ECE are unele dintre cele mai reduse capitaluri sociale din lume, o guvernanţă care slăbeşte şi medii de afa­ceri care stagnează.

În timp ce prospe­ritatea generală a regiunii este la 87% din media din Europa de Vest, la cele trei capitole se situează la 79%, 75% şi 84% din mediile din Vest.

Evoluţiile slabe pe aceste direcţii afectea­ză capacitatea statelor regiunii de a crea surplus de prosperitate.

Studiul Legatum conţine şi un studiu de caz despre România, în care arată că aici există o continuitate a nonguver­nanţei legată de continuitatea mentalităţii şi culturii din vremea comunismului lui Nicolae Ceauşescu. Era o cultură bazată pe spionarea celuilalt şi pe frică, exacer­bată de lipsuri de diferite feluri. Din cauza obsesiei lui Ceauşescu de a achita dato­riile ţării, România nu mai importa nimic şi exporta tot ce putea vinde. Căldura, electricitatea şi alimentele, de proastă cali­tate, se dădeau pe raţie. Oamenii de rând dădeau mită pentru a avea acces la mai orice, de la medicamente la bateriile pentru lanterne. Corupţia şi mita au de­ve­nit un mod de trai, o şansă de supra­vie­ţui­re. Lipsurile şi corupţia se hrăneau reci­proc. În prezent nu mai există lipsuri ma­te­riale. Lipseşte însă ceva cu totul diferit, şi anume o guvernanţă bună.  Această lipsă se manifestă zilnic. Sectorul public nu livrează cele mai de bază servicii, precum spitale şi educaţie, transport, infrastructură şi standarde de siguranţă.

Reacţia la acest deficit de guvernanţă bună este creşterea rolului cetăţenilor şi a forţei populare, adormite după Revoluţia din 1989, când la putere au venit tot oameni din „vechea gardă“.

Legatum aminteşte că în cel mai recent raport privind corupţia Comisia Eu­ro­peană arată că România are o tra­diţie de a „încerca să modifice legile care incriminează corupţia, adesea fără con­sultarea unor instituţii esenţiale cum ar fi cele din justiţie“. Modele similare de corupţie persistentă şi guvernanţă slabă caracterizează ECE.

Dar lucrurile se schimbă. Uniunea Europeană a fost un catalizator al schim­bării în regiune, dar acum Uniunii Euro­pene are dificultăţi.

Societatea civilă din România, o parte  a capitalului social al unei ţări, a înflorit de când ţara s-a alăturat Uniunii Euro­peane în urmă cu un deceniu.

După cum scrie Judy Dempsey de la Carnegie Europe, „oamenii, în special tinerii, simt că au mai multă putere. Aderarea ţării lor la Uniunea Europeană a dat românilor şansa de a călători şi de a munci în alte ţări europene şi să vadă cum lucrează responsabilitatea“.